Şezătoare la Mărişelu

               Postul Crăciunului este o perioadă de rugăciune, meditaţie creştină, ce începe la jumătatea lunii noiembrie. Odată cu începerea lui, în satul tradiţional se instalează o stare de agitaţie. Lucrul la câmp s-a încheiat demult, grânele s-au pus bine la păstrare în fiecare gospodărie, iar acum toată atenţia comunităţii se îndreaptă înspre activităţi de pregătire a sărbătorilor de iarnă. Tot acum, încep şezătorile. Lumea satului participa la şezătoare cu un sentiment ritualic, supunându-se rânduielii obştei tradiţionale. Obiceiul se raporta la destinul uman individual sau colectiv şi era, totodată, un obicei de iniţiere a tinerilor în muncă, joc şi viaţă, un loc de întâlnire a fetelor cu feciorii, un prilej de etalare a hărniciei şi inteligenţei.

            Pentru prima data după mulţi ani, obiceiul şezătorii şi-a făcut loc în inimile unor oameni minunaţi, astfel că duminică 13 februrie 2011,  sătenii de la Mărişelu şi Măgurele au privit în taină adâncul îndepărtat al vremurilor de demult deschizîndu-şi sufletele pentru a primi cu bucurie şi emoţie un obicei străvechi încărcat de o valoare folclorică remarcabilă. Atunci peste 40 de săteni au participat la acea cumpănă dintre timpuri organizată la iniţiativa părintelui Aurelian Poptean. Dornici să reînvie frumoasele tradiţii populare, locuitorii au pregătit o şezătoare  inedită, în care s-a lucrat ca altă dată, s-a cântat şi s-a jucat. Gazdă le-a fost educatorarea Ileana Morari, care s-a alăturat cu drag obiceiului, în casa de peste vale, construită în anul 1909 de familia Letiţiei Pui. Fiecare femeie şi-a adus de acasă câte ceva de lucru: furcă pentru tors, cusături de la diverse piese de port popular, dantelă sau împletituri. Atmosfera a fost întreţinută de cântece, ghicitori, proverbe şi jocuri, de asemenea servindu-se bucate tradiţionale, amintind aici doar plăcinte specifice locului şi cârnaţul. O şezătoare inedită, cum n-a fost de mulţi ani la Mărişelu, spre luarea aminte a tradiţiilor de acum. Însă magia nu se termină aici şi, la data de 17 ianuarie 2012 ineditul s-a produs din nou.

            Părintele Aurelian Poptean împreună cu încă câţiva oameni minunaţi ne-au surprins din nou cu o altă şezătoare. Vis a vis de Biserica din Mărişelu, de-a lungul văii Şieului se găseşte casa veche de peste 100 de ani, casa lui tanti Letiţia Pui, ruptă parcă din trecutul veşnic al Mărişelului, loc în care s-a desfăşurat de altfel şi anterioara şezătoare. Femei şi fete de toate vârstele, venind din toate colţurile satului s-au adunat în faţa Bisericii, fiind pregătite fiecare în parte cu furcă de tors, sucală, vârtelniţe, ace de ştricălit (croşetat). De acolo au plecat împreună către şezătoare, unde aceeaşi gazdă, Ileana Morari le-a întâmpinat cum se cuvine fiind pregătită cu bucate tradiţionale româneşti. Femeile au pătruns tainele torsului, ţesutului, cusutului, umplerii ţevilor cu fir de lână pentru ţesut, munca împletindu-se cu cântec popular şi poveşti legate de viaţa satului. La momentul potrivit, au ajuns şi feciorii, într-un mod cu totul deosebit redat prin strigăturile autentice şi de asemenea specifice şezătorii; acestea răsunau în liniştea nopţii în cadrul unui peisaj iernatic de poveste. Au urmat apoi jocurile dintre fete si feciori, după care gazda a pus pe masă bucatele tradiţionale a căror miros umplea atmosfera de autenticitate. În cele din urmă s-a ajuns la momentul ieşirii din şezătoare, îndreptându-se fiecare spre casele lor; pe fondul strigăturilor specifice, fiecare fecior ieşind alături de câte o fată, fată pe care a jucat-o în şezătoare şi care urma a-i fi drăguţă. Întunericul nopţii a fost pătruns de sufletele încărcate de lumină şi căldură ale acestor săteni, datorită cărora în localitatea Mărişelu s-a întâmplat o reală şi adevărată minune.

Berari Nicoleta - Mărişelu