Cultura nu înseamnă să citeşti mult, nici să ştii multe,

înseamnă să cunoşti mult.

Cultura-i un proces cam lung:
Deceniile nu îţi ajung;
Te-adapi din ea pe îndelete
Şi toată viaţa mori de sete.

            M-am născut pe o colină însorită plină de splendoarea unei naturi binecuvântate sub soare, într-un sat vesel, cu păr stufos de codri deşi, cu case zâmbind îndrăzneţ spre înaltul cerului. Pădurile, spânzurate parcă de nori, mi-au dat speranţa şi îndrăzneala de a atinge cerul; dealurile mi-au descris în linii unduitoare şi înălţimi abrupte, scene de măreţie şi înţelepciune. Am descoperit însă, pe nesimţite, în nopţile calde de seară, neavând somn, jucându-mă printre stele şi culegând iluzii în poala sufletului meu, că timpul e un magician prefăcut. Că în rostogolirea sa aduce în visele mele, chiar din inima copilăriei, clipele fericite. Îmi rămâne nestinsă amintirea jocului cu norii, imaginând o multitudine de forme desprinse din puful norilor, forme ce mi-au dezvoltat o viziune aparte despe lume.   Privirea mea îşi construia printre măreţia lor o imagine asemenea satului Mărişelu, satul inimii mele, iar ei mă priveau cu uimire şi înţelegere. Alteori, când eram tristă, rătăceam pe câmpuri, printre flori, şi ascultam poveştile vântului. Eram prietenă cu picăturile de ploaie şi după furtună mă înveseleam de culorile curcubeului atunci când acesta îndrăznea să apară. Cu toate luminile sale mă mângâia satul. Sub privirile lui şi ale naturii ce-l îmbracă precum pe un bătrân sfătos, s-au deschis spre lume sufletul şi mintea mea. În cuibul lui voi reveni mereu când lumea va deveni prea rece.

            Cel mai perfect tablou al familiei mele este pictat cu nuanţe de nemurire pe colbul din palmele satului, în căsuţa din cel mai înalt vârf al Hrubii, de unde poţi privi pretutindeni în jur, loc privilegiat din care îl simt pe Dumnezeu aproape. Aşa e satul meu! Pare perfect şi este miraculos pentru mine, fiindcă s-a înălţat pe temelia sufletului meu. Şi nu doar bat inimile noastre în acelaşi timp, ci sunt una şi aceeaşi, aşa încât îl voi purta cu mine pe bătrânul sat, oricât de departe m-aş rătăci prin lume. Acest loc cu sufletul în cer şi cu trupul pe pământ trăieşte în ambele spaţii şi va rămâne un decor fantastic ce nu va înceta să mă urmărească.

            Aici am învăţat să-mi construiesc aripi pentru a zbura, să-i cânt durerii, să făuresc din umbre un felinar. Aici am simţit pentru prima dată că pot să ţin în palme zâmbete, că picură lumină pe acoperişul inimii mele, şi aici mă voi întoarce să regăsesc parfumul copilăriei, să mângâi respiraţia unui trecut ce pentru mine nu a apus şi nu va apune niciodată şi care a împletit cu măiestrie culoarea unui viitor ce se va zidi pe legendare temelii. Aici mi-am dezvoltat imaginaţia, mi-am format un cerc foarte strâns de prieteni, iar în momentul acesta mă simt foarte legată de cultura acestui sat şi mă simt foarte mândră de faptul că pot contribui şi eu, cu o minimă parte dar dăruită din suflet, parte care vine ca o mică perlă şi, împreună cu celelalte perluţe aduse de ceilalţi, spun eu că am început formarea unui superb colier.

            În descrierea mea despre satul natal am atins şi partea culturală a acestuia deoarece o consider un element definitoriu în evoluţia lui şi voi încerca să arăt şi de ce. Cultura……cu siguranţă a existat încă din cele mai vechi timpuri, chiar încă din anii 1951-1964 când s-a început construirea primelor cămine culturale[1], iar între anii 1951-1953 s-au organizat primele campanii de învăţare şi alfabetizare a directorilor de cămin[2].Însă, la Mărişelu, s-a pus un mai mare accent asupra aceastei ramuri abia în urmă cu ceva timp când, cu binevoinţa şi cu ajutorul Părintelui Aurelian Poptean, s-a început lucrul pe acest plan, cultura dovedindu-se a fi un motiv important pentru a ne mândri cu satul în care ne-am născut, unde am făcut primii paşi gângurind, unde ne-am creat o lume a noastră parcă ruptă din poveşti şi unde ne dorim să trăim pentru toată viaţa. Mai mult, prin multă muncă, perseverenţă, devotement şi în special seriozitate, am ajuns ca activitatea noastră culturală să aibă rezultatele mult aşteptate.

          Cu siguranţă există multe persoane care poate încă nu au auzit de satul Mărişelu, poate nu l-au colindat niciodată sau nu l-au mai vizitat demult. În decursul unui an, s-au întâmplat multe evenimente cu care să ne mândrim, care să ne facă cinste şi cu ajutorul cărora am reuşit să adunăm în zile de sărbătoare, oameni dragi sufletului nostru. Aici aş aminti şezători, înfiinţarea Ansamblului de dansuri populare “Datina”, spectacolele acestuia, festivalul de colinde şi obiceiuri de iarnă, şi înfiinţarea unui muzeu bisericesc.

Berari Nicoleta -   Mărişelu

---

[1]Instrucţiuni, dispoziţii de la organele superioare, regulament pentru organizarea şi funcţionarea secţiilor culturale, organizarea colţurilor roşii, funcţionarea cercurilor literare, organizarea şi funcţionarea căminelor culturale, de organizare a secţiilor culturale.

www.arhivelenationale.ro

[2]Instrucţiuni ale organelor superioare privind salarizarea directorilor de cămine culturale, privind campania de alfabetizare, privind inventarierea monumentelor culturale; planul de muncă al Secţiei Culturale; regulamentul de funcţionare al bibliotecilor săteşti; chitanţe.

www.arhivelenationale.ro